Lună
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la satelitul Pământului. Pentru alte sensuri, vedeți Lună (dezambiguizare).
Lună plină văzută din emisfera de nord
| |||||||
| Caracteristicile orbitei | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Circumferință | 2.449.000 km (0,016 u.a.) | ||||||
| Excentricitate | 0,0554 | ||||||
| Perigeu | 363.104 km (0,0024 u.a.) | ||||||
| Apogeu | 405.696 km (0,0027 u.a.) | ||||||
| Perioadă de rotație | 27,321 66155 d (27 d 7 h 43,2 min) | ||||||
| Perioadă sinodică | 29,530 588 d (29 d 12 h 44,0 min) | ||||||
| Viteză medie | 1,022 km/s | ||||||
| Viteză maximă | 1,082 km/s | ||||||
| Viteză minimă | 0,968 km/s | ||||||
| Înclinare | variază între 28,60° și 18,30° (5,145 396° spre ecliptică) | ||||||
| Longitudinea nodului ascendent | în regresie, 1 revoluție la 18,6 ani | ||||||
| Argumentul perigeului | în progres, 1 revoluție la 8,85 ani | ||||||
| Satelitul | Pământului | ||||||
| Caracteristici fizice | |||||||
| Diametru ecuatorial | 3476,2 km[1] (0,273 Pământuri) | ||||||
| Diametru Polar | 3472,0 km (0,273 Pământuri) | ||||||
| Aplatizare | 0,0012[2] | ||||||
| Suprafață (arie) | 3.793×107 km² (0,074 Pământuri) | ||||||
| Volum | km³ (0,020 Pământuri) | ||||||
| Masă | 7,347 673×1022 kg (0,0123 Pământuri) | ||||||
| Densitate medie | 3346,2 kg·m−3 | ||||||
| Gravitație ecuatorială | 1,622 m·s−2, (0,1654 gee) | ||||||
| Viteză de eliberare | 2,38 km·s−1 | ||||||
| Perioadă de rotație | 27,321 661 d | ||||||
| Viteză dr rotație | 16,655 km·h−1 (la ecuator) | ||||||
| Înclinare axială | 1,5424° spre ecliptică | ||||||
| Albedo | 0,12 | ||||||
| Magnitudine | -12,74 | ||||||
| Temp. la suprafață |
| ||||||
| Compoziția scoarței | |||||||
| Oxigen | 42,6 % | ||||||
| Magneziu | 20,8 % | ||||||
| Siliciu | 20,5 % | ||||||
| Fier | 9,9 % | ||||||
| Calciu | 2,31 % | ||||||
| Aluminiu | 2,04 % | ||||||
| Nichel | 0,472 % | ||||||
| Crom | 0,314 % | ||||||
| Mangan | 0,131 % | ||||||
| Titan | 0,122 % | ||||||
| Caracteristici ale atmosferei | |||||||
| Presiune atmosferică | 3 × 10−13kPa | ||||||
| Heliu | 25 % | ||||||
| Neon | 25 % | ||||||
| Hidrogen | 23 % | ||||||
| Argon | 20 % | ||||||
| Metan | urme | ||||||
Luna este singurul satelit natural al Pământului,[3] și al cincilea ca mărime din Sistemul Solar. Este, totodată, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la mărimile dintre acesta și planeta Pământ, având un sfert din diametrul Pământului și 1/81 din masă. Luna este al doilea satelit ca densitate după Io, unul dintre sateliții lui Jupiter. În rotația sa sincronă în jurul Pământului, Luna prezintă aceeași față a sa, cu mici schimbări. Priveliștea selenară cuprinde conuri vulcanice întunecate, zone de pământ și cratere de impact.
Luna mai este și al doilea obiect ca luminozitate de pe cerul înstelat, după Soare, în ciuda faptelor că suprafața sa este în totalitate neagră; Luna se vede strălucitoare datorită faptului că reflectă lumina primită de la Soare. Schimbarea Lunii în multitudinea de faze și de forme semicirculare a adus mari influențe, încă din cele mai vechi timpuri, în dezvoltarea limbilor, calendarelor, artei și a mitologiei.
Luna are o foarte mare importanță în viața de pe Terra; influențele gravitaționale ale acesteia produc fluxul și refluxul mărilor și oceanelor și „alungirea” timpului (Luna provoacă un decalaj de 2 ms la fiecare 100 de ani). Distanța orbitală curentă a Lunii, ce reprezintă în jur de treizeci de ori diametrul Pământului, cauzează asemănarea de mărime dintre Lună și Soare pe cer. De aceea, Soarele este acoperit aproape complet în timpul unei eclipse solare totale.
Luna este singurul obiect extraterestru pe care omul a reușit să aterizeze. În timp ce programul sovietic Union's Luna a fost primul apt în 1959 să trimită sonde fără oameni pe Lună, programul Apollo al NASAa realizat prima misiune cu oameni. NASA a început cu o misiune în 1968 cu Apollo 8 și cu altele între 1969 și 1972, cu Apollo 11. Aceste misiuni au adus peste 380 de Kg de roci lunare, ce au ajutat la dezvoltarea înțelegerii originii geologice a Lunii (se crede că s-au format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani într-un impact cu Terra), a structurii interne și a istoriei sale.
După misiunea lui Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată numai de sonde fără personal. Din 2004, Japonia, China, India, Statele Unite ale Americii și Agenția Spațială Europeană au trimis sonde pe Lună. Rezultatul misiunilor a dus la confirmarea descoperirii apei lunare înghețate în craterele umbrite de la poli și legate în regolitul lunar. Viitoarele misiuni spațiale cu personal omenesc sunt deja planificate. Luna rămâne, după cum spune Outer Space Treaty, liberă în explorare pentru toate națiunile, în condiții pașnice.
ليست هناك تعليقات:
إرسال تعليق